Eco

Anul trecut, de Ora Pământului, nu cred că am închis becul şi scos totul din priză. Am fost un eşec pe lista lu’ Camy de oameni care trebuie bătuţi la cap până la convingere. Cu câteva ore înainte de 20:30 vorbeam cu Lăurel despre controversa iscată în jurul gestului pe care din ce în ce mai multă lume te îndemna să-l faci ieri şi îi spuneam că n-am urmărit ce zice X şi ce-i răspunde Y, că nu mă interesează cât este convingere şi cât este mimetism în stinsul luminii de Earth Hour (pentru că, să fim sinceri, a fi eco îţi pune la dispoziţie o largă suită de avataruri ale fiinţei tale sociale). Aşa cum există domşoare care poartă genţi cu înscrisul I am not a plastic bag, doar pentru că vreo starletă le poartă, sigur există şi oameni care sting becul fără nicio motivaţie lăuntrică, other than ‘dacă Bucurenci stinge, sting şi eu’. Important e că fac gestul. Dacă sunt consecvenţi în mimetismul lor, n-o să se oprească aici. Worst case scenario, o să rămână la nivelul ăsta, de reprodus gesturi, more as a fashion statement. În cazul fericit la care sper eu, o să găsească şi de ceva motivaţie şi iniţiativă of their own. Deci, cumva, tot o fi bine…

Am văzut anul ăsta în Bucureşti un cer senin, plin de stele.  Bucureştiul este foarte poluat luminos, din cauza iluminării publice proaste şi a reclamelor luminoase care aruncă lumina deasupra orizontalei, spre cer. Vă vine să credeţi că luminile oraşului se văd de pe Babele?  Poluarea asta luminoasă face ca, de multe ori, să vă duceţi la Observatorul Astronomic şi să nu vedeţi nicio stea. Mai mult, dacă nu o să-i bage nimeni în seamă pe cei de la Astroclubul Român, în scurt timp n-o să mai vedem deloc stele pe cerul din Bucureşti . Eu renunţasem la speranţă… Aseară, de Ora Pământului, în Piaţa Constituţiei au venit cei de la Astroclubul Român…s-a făcut o coadă imensă şi toată lumea şi-a aşteptat, cuminte, momentul de ‘waaaaaa’. Momentul meu a fost beyond waaaaa. L-am văzut pe Saturn, plin de inele. Nu-mi amintesc să fi avut senzaţia asta, de ceva magic şi aproape de mine şi, totuşi, atât de departe, decât când am văzut un răsărit de soare, din avion. Made my day, my night, my everything…

Despre poluarea luminoasă aici şi aici.