Un fel de de-asta

N-am avut cand sa scriu despre Joshua. Intre timp, a plecat, fara sa uite sa-mi lase instructiuni clare in privinta cuplului necuplat Max si Karen. Si nu inainte sa ne facem o poza pe scarile pe care ma impiedic eu, adormita, in fiecare dimineata. (Joshua in capul scarilor, cuplul necuplat in fata lui, Reelika in picioare)

Au fost fetele aici, am dormit cu randul in saci de dormit, pe jos, am intins o masa mare pe parchet si am stat cu ele mult mai putin decat as fi vrut. But it felt like home…

Cu Iulia am fost la flea market, in Bruxelles si am auzit Billie Jean cantata de fanfara. A fost foarte, foarte, foarte tare! Ne-am uitat la The Office si ne-am salutat pana a plecat cu refrenul de la melodia asta.

Sunt in ceea ce s-ar numi sesiune, daca ar fi perioada aia in care stai acasa, inveti si te duci la scoala doar ca sa dai examene. Doar ca nu stau acasa, merg la internship 4 zile pe saptamana, 12 ore pe zi, cu tot cu naveta Gent-Bruxelles. Si examenele/proiectele au bunul simt sa nu se compare cu ce faceam la CRP, la Bucuresti, adica nu sunt chiar asa de grele. In afara de o campanie de lobby pe care a trebuit sa o gandesc from scratch, cu toate datele reale pentru cursul (foarte misto, de altfel) de European Lobbying. Asa aratam toti dupa ce s-au terminat prezentarile campaniilor.

Am facut recrutarile pentru CNSC 2010. M-a luat un dor cumplit de PRIME, de CNSC 2009 si, evaluand de la distanta formularele celor care au aplicat, mi-am dat seama de cateva chestii:

1.E plina facultatea mea si e plin PRIME-ul de oameni speciali. Bobocii speciali au fost o revelatie…

2.Prea multi dintre ei nu stiu sa arate cat sunt de speciali. Nu stiu sa se ‘ambaleze’ frumos, iar cand incearca sa o faca ambaleaza cu totul altceva decat sunt ei, de fapt. Mi-am facut mustrari de constiinta pentru fiecare candidat care nu o sa ajunga la interviu. Pentru ca imi dau seama ca CNSCul i-ar fi invatat ce nu stiu… Dar in acelasi timp a trebuit sa avem grija toti sa nu asezam editia asta pe piloni prea fragili. E greu asa iei deicizii…

3.Ma doare taios si ma ia a jale felul in care se exprima, in scris, o buna parte din oamenii care vor fi, peste ani, profesionistii nostri in comunicare. Am simtit asta tot timpul, dar m-a lovit din nou, acum. Si poate a fost cu atat mai violent cu cat la agentia la care imi fac internshipul vad oameni care sunt in stare sa discute o ora intreaga daca un cuvant dintr-un comunicat e cel mai puternic, e cel mai bun, reda cel mai bine esenta. Atata grija pentru detalii m-a facut sa-mi dau seama ca am mintit pana acum in cv cand am spus ca sunt atenta la detalii. Si vad studenti la comunicare, aplicand pentru organizarea celui mai important eveniment de profil, care nici macar nu-si dau silinta sa reciteasca ce au scris, sa corecteze. Asta in cazul fericit in care liniuta din ‘sunte-ti’ s-ar fi strecurat, din graba si si-ar da seama ca n-are ce cauta acolo. Uof!

Mai am exact o saptamana de stat in Belgia. Un fel de fericire ca plec acasa, amestecata cu regret ca nu ma intorc aici in semestrul doi, amestecat cu ‘oare ce ma asteapta la anu’?’, amestecat cu ‘sunt atat de obosita’, amestecat cu ‘nu te mai gandi’, amestecat cu ‘maine merg la Paris…doamne, Paris…ce ma bucur, ce ma bucur, bucura-te, bucura-te’….un fel de de-asta ma ia acum (da, stiu ca e cacofonie). Somn usor!

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →