Posts Tagged ‘filosofeli’

People are strange

Am spus întotdeauna că îmi plac oamenii şi că, orice-ar fi, n-o să mă satur niciodată să-i cunosc. Am avut, în lungile şi multele astea zile de când nu am mai dat pe-aici, parte  de mulţi oameni. Au fost interesanţi, aroganţi, sufletişti, plictisiţi, deznădăjuiţi. Am fost eu însămi mulţi oameni, câte un om pentru fiecare [...]

Citeşte mai departe

A fost odată o vrăjitoare

A fost odată un tărâm minunat în care ajungeau toţi feţii şi feţele frumoase care voiau să înveţe PR. Şi în tărâmul ăla minunat trăiau tot felul de creaturi fabuloase, fabuloase cum nu visau s-ajungă vreodată cei ocupaţi să fie fabuloşi.
Marele Înţelept, cu părul lui alb şi nenumăratele doctorate, care după ce îi vâra bicicletei [...]

Citeşte mai departe

Avem timp…

De când stau în Bucureşti trăiesc în fiecare zi stupoarea aia în faţa tuturor ceasurilor peste care dau. Aşa târziu s-a făcut? Nu mă  uit niciodată la ceas şi-mi spun că e devreme, nu mi se întâmplă să mă uit la ceas când e devreme. Nu e niciodată devreme. Într-un fel, aici e întotdeauna târziu, [...]

Citeşte mai departe

Perfect symmetry

Nu m-a mai indragostit asa mult Keane de la Bedshaped incoace, dar azi, ascultand albumul asta (Perfect Symmetry)  m-am oprit de multe ori sa-mi repet in gand  versuri care mi-au placut. Deja indelung guerrillizata Spiralling cu when we fall in love we’re only falling in love with ourselves, Pretend that you’re alone cu love is [...]

Citeşte mai departe

My mistakes were made for you

Mi-am gasit in telefon o nota scrisa dupa ce am iesit din spital. Nu ma prea puteam misca, stateam in pat, aveam mana in care fusese branula aproape amortita si ma ajuta mama sa ma dezbrac, spal si imbrac. Deprimant. Suntem atat de obisnuiti sa fim in control, incat in clipele cand ni se ia [...]

Citeşte mai departe

Lowe of my life

Sunt unele momente in viata cand ti se intampla o chestie asa, care vine peste tine cand tu tii usile strans inchise, cand nu te-astepti la nimic da’ la nimic-nimic, nici de bine, nici de rau, cand esti atat de adanc infipt in asteptarea ta la nimic, incat incepi sa te simti foarte confortabil in [...]

Citeşte mai departe

Baghetei mele

Imi plac metaforele. Mult. Foarte mult. Bine, sunt dependenta de metafore. In tot ce vorbesc, in tot ce scriu si in tot ce fac se ascunde cate una. E grav cand apar metafore in ceea ce gandesc, adica un fel de metafore al caror sens nu-l stiu nici eu. Paranteza: pentru aceste situatii, cand eu [...]

Citeşte mai departe

ar trebui

tap..tap..tap…daca as fi tastatura mea, m-as uri in momentele astea pentru degetele nervoase, nehotarate si…inca un ne- ) care ma bat in cap. But since I’m not, pot sa gasesc alte motive.:)) Ahh, am uitat sa precizez. Foarte important. ‘M-as uri’. Cu ghilimele. Foarte ghilimele. Nu de alta, dar obisnuiesc sa abuzez de cuvinte. [...]

Citeşte mai departe