Posts Tagged ‘acasa’

C’est la Belgique!

(miercuri, 21 octombrie 2009)
Pe cat de mult am incercat eu sa-mi aman inceputul diminetii, snooze-uind alarma neiertat de ‘la nesfarsit’, pe atat de mult m-a amanat azi autobuzul pe care il iau ca sa ajung de la gara pana la marginea de Bruxelles unde sunt birourile Portel Novelli. (Now that’s a long sentence!) Ajung la si 25 si [...]

Citeşte mai departe

Cazul Dolănescu, concluzia Brânzan

Eu nu m-am uitat la TV de ceva timp, e adevărat. Da’ parcă, totuşi, îmi amintesc vag că Happy Hour era o emisiune colorată, cu un decor fain şi-un Măruţă care făcea mişto în stilul ăla al lui (pe care nu-l discutăm aici) , o emisiune în care venea lumea şi mai povestea una, alta, [...]

Citeşte mai departe

Septembrie, 7

Feţe de oameni încă necunoscuţi, pe care încerc să mi le pictez în minte, ca să-mi abată gândul de la toţi oamenii pe care îi cunosc. Pentru că pe ei îi las în urmă acum… Şi pentru că de dragul şi de dorul lor mi-aş putea dori să nu mai plec. Şi nu vrem asta. [...]

Citeşte mai departe

Din sesiune

Draga mama, draga tata, of-of, mey-mey, draga,
Stiu ca m-ati vazut foarte putin la fata vacanta asta. In cea mai frecventa a mea forma de a fi acasa, dormeam dusa si bine si mult, cu ochii feriti de lumina si urechile de zgomot. Stiu ca am tot venit si-am plecat si-am venit si-am plecat pana cand [...]

Citeşte mai departe

Noaptea, tarziu…

E incredibil cat de mica devine lumea cand se intampla o tragedie. Toata nenorocirea aia care era departe si n-avea cum sa te atinga se strecoara usor pe langa tine, iti intra pe sub maneca hainei, coboara pe sira spinarii si te ingheata. E de ajuns ca sa stii ca nu esti niciodata prea departe [...]

Citeşte mai departe

o ceasca de PR Tea

Cand ma gandesc la primul meu PR Tea, imi amintesc ce fascinata am fost eu cand am descoperit ca la Carturesti exista niste scari care duc undeva, jos, intr-o incapere frumos luminata, cu multe bancute si cu miros de ceai de scortisoara. Primul meu PR Tea a fost in februarie [Blogul - noul intrument de [...]

Citeşte mai departe

2 promisiuni incalcate

Slava Domnului ca mai exista si zile de sambata, altfel as ramane setata pe optiunea ‘neatza! zambeste lumii — arunca-te in lume — inchide ochii peste lume’ pe care o execut in fiecare (atat de obositor-si-in-acelasi-timp-nu-stiu-ce-m-as-face-fara ‘fiecare’) zi.
N-am scris saptamana asta pe blog, dar am scris in jurnal, asa ca mi-am respectat promisiunea, una din [...]

Citeşte mai departe

intravenos

Tacere cu mainile amortite. Asta e cea mai potrivita eticheta pentru zilele trecute. Le-am petrecut facand mai nimic din ce-as fi vrut sa fac si mult mai mult din ce n-as fi vrut sa fac. Sambata seara am prestat un minunat lesin artistic, care i-a bagat in sperieti pe cei prezenti (ai mei). Bine, [...]

Citeşte mai departe

fata cu nume polonez

I-am auzit vocea undeva, in spatele meu, argumentand hotarat de ce prefera sa citeasca oricand Caragiale, intr-o discutie foarte savanta de copii de clasa a noua despre… Sadoveanu:)) si ce carti luuungi scrie ala si ce naspa ca cica le avem de citit. M-am intors sa vad cine e si niste ochi mari si albastri-gri [...]

Citeşte mai departe

avioanele

Era o noapte cu luna plina si mi-am amintit ca intr-o vreme imi placea sa adorm cu lumina aia pe fata. Intr-o vreme. In vremea lui acasa, pentru ca doar acasa cadea lumina exact pe perna mea. Dar nu mai eram acasa, eram in Orasul cu Oameni Bolnavi de Gol Interior (‘bolnavi de gol interior’ [...]

Citeşte mai departe