Mama n-are timp
Cand n-am timp sa ma gandesc in ce sa ma imbrac si sunt in intarziere, am cateva tinute-salvatoare la indemana. Unii, nu dam nume, numesc aceste tinute uniforme. Au si unii dreptate. Astfel de tinute pur si simplu se pun, de pe umeras, pe tine, de fiecare data la fel. Si-atat. Uniforme.
Am avut nevoie de uniforma astazi, cand trebuia sa ajung la capatul lumii si mi se pusese, deja, in vedere ca nu am voie sa intarzii. Mi-am luat tricoul user-friendly, m-am dus la oglinda cu parul valvoi sa ma machiez si sa ma piaptan in acelasi timp. Si in acelasi timp cu in acelasi timp-ul meu, mama Branzan se chinuia sa faca nevazuta eticheta de la gat care “se vede urat, mama, ti-am spus de-atatea ori”. Mi-a spus de-atatea ori, numai acum nu, pentru ca nici n-a apucat sa intentioneze sa-mi spuna mama asta si eu, ca o adolescenta revoltata si uracioasa ce n-am fost niciodata, ii zic:”Stiu, dar n-o sa se vada, iau bluza peste. Si n-am timp!” Mama Branzan, musafir de cateva zile in viata mea agitata, zambeste ea cumva anume si ma lasa in graba mea, cu tot cu eticheta mea.
Am ajuns la timp, mi-am terminat treaba la timp si, in timp ce ma imbracam, cu spatele la cosmeticiana mea cu mainile calde, simt pe gat o atingere usoara, o eticheta si mai usoara si ma intorc brusc, cu ochii mari de nupotsacredcaaifacutasta. Cosmeticiana, draga de ea, mama din ea, imi bagase eticheta la loc. Pentru ca asta ii face si fiicei ei tot timpul. Pentru ca asta fac mamele tot timpul. Stau langa tine cand te grabesti si-ti iau scamele de pe palton si-ti inchid cordonul la rochie si te pun sa te intorci la ele inainte sa iesi pe usa, sa vada cum arati, sa poata da din cap si tu sa pleci.
Dar uite ca mama n-are timp sa faca asta. N-are, pentru ca timpul asta nu-i al ei, e-al meu, iar eu, cum ziceam, n-am timp. Dar mai uite ca o straina cu mainile calde, pe care o vad o data pe luna, cu care schimb doua cuvinte o data pe luna are timp. Timpul meu, acelasi pe care nu i l-am dat mamei. O secunda, dar nu asta e ideea…
Mi-am dat seama azi ca mult prea des timpul nostru nu e al cui am vrea sa fie. E al cui il fura cand nu suntem atenti sau cand suntem prea atenti sa ni-l protejam. E-al cui baga mana dupa eticheta…
Noapte buna!
