De doua zile ploua in Gent. La inceput marunt si des, apoi din ce in ce mai tare, pana cand ratele de pe Coupure dispar (oare unde se ascund?) si apa se nelinisteste. Zilele in care ploua mi se par haotice, parca totul functioneaza alert si, despite that, nimic nu se intampla cand ar trebui sa se intample. Sau cum. Tramvaiul intarzie si cand ajunge e plin cu oamenii care, in mod normal, ar merge pe bicicleta. In mod normal. Dar daca ploua…
Intarzie si trenul si asta inseamna ca o sa intarzii si eu, pentru ca pierd autobuzul. Dar poate intarzie si autobuzul si asa, din intarzierea trenului si intarzierea autobuzului rezulta nu prea mare intarzierea mea. In Bruxelles Midi ma uit invidioasa la umbrelele copiilor care merg la scoala si ma gandesc ca n-ar strica una. Sigur de dimineata, cand au plecat, niste bunici sau mamici grijulii i-au batut la cap sa-si ia umbrela, chiar daca atunci nu ploua. Ma gandesc ca ar trebui sa fac un slalom printre gandurile astea despre mamici si bunici, pentru ca afara ploua si eu m-am trezit plouata si am toate ingredientele pentru o zi suspinacioasa. Dupa orice ma duce cu gandul acasa…
Ma picura pe fata si imi amintesc cum pronunta ‘picura’ fetele din Spania, care au mai progresat cu romana (acum stiu sa conjuge ‘a manca’). Imi vine sa zambesc. Am ras mult de cand am venit aici, de cele mai multe ori din cauza gafelor interculturale ale Paulei. Cea mai recenta e introducerea pe care si-a facut-o singura unui coleg francez din compania unde face internshipul. ‘Bonjour, je suis Paula, la nouvelle etagere! (blink blink)’
))
Cateodata ma simt un fel de Harap-Alb care trece niste probe ca sa parcurga un drum initiatic. Sunt de atat de putin timp aici si am avut deja atatea probleme…Mici, e adevarat. De la laptopul stricat si umblatul in tot Gentul sa aflu ce are, la pana de curent de 5 ore si aventura cu Electrabel (am injurat pe cine trebuie aici). Parca toate astea s-ar intampla cu scopul bine definit de a corecta ceva ce eu ma incapatanez sa pastrez la fel. De exemplu, cat de inexplicabil de greu imi este sa cer ajutor sau sa cer, in general. Boy, did I practise that a lot!
Posted by Irina on octombrie 16, 2009 at 12:59 pm
Eu te vad pe tine mai degraba ca stapana harnica a furnicutelor,decat ca harap alb…
tdb hug