Întotdeauna mi s-a părut foarte interesant modul în care se nasc cuvintele. Se deschide o întreagă lume în faţa ta când citeşti un studiu etimologic. De la un simplu cuvânt se ajunge la insight-uri politice, economice, sau chiar antropologice, ceea ce e de-a dreptul fascinant. Un cuvânt, un singur cuvânt, care să te introducă într-o perioadă istorică, un cuvânt prin care poţi trage cu ochiul la stilul de viaţă al unor oameni de demult…
Într-un articol foarte interesant despre sex în Evul Mediu, pe care vi-l recomand în întregime, am găsit etimologia cuvântului dildo. Ca să vedeţi de unde a pornit totul…
The word dildo was not actually used until the Renaissance period, according to the Oxford English Dictionary, but one fanciful explanation of its origin was a small elongated loaf of bread flavored with dill, thus “dilldough.”
Adicătelea, un fel de baton din pâine condimentat cu mărar. Şi cum mergeau, dragele de ele, la dildo shoppping:P. Oare după ce criterii şi le alegeau?
sursa ODDEE
Posted by Porculescu on mai 30, 2009 at 3:52 pm
nu e adevarat alex, cuvantul dildo isi are originile in vremurile de mult apuse ale Teoreticului, cand a fost pentru prima data folosit de Cioly, intr-un extemporal sau asa ceva.. Prea mult timp a trecut pentru a ne intoarce la origini, nu scormoni rahaturile domnului Ciolan, te rog!
)
Posted by busybeingfabulous on mai 30, 2009 at 7:38 pm
Posted by 'Nuc on iunie 6, 2009 at 1:27 pm
Si eu am momente in care mi se pune pata pe un cuvant si stau cateodata si o ora sa-mi dau seama de unde vine.Dar de cele mai multe ori ma distreaza combinatia de consoane;de ex. frunza.E funny,deh,asa se intampla cand gandesti prea mult…
Posted by Andreescu on iunie 8, 2009 at 12:32 am
eu nu imi dau seama ce e asa amuzant la “combinatia de consoane” in frunza ?!?