Lecţii

N-am prea fost ocupatăsăfiufabuloasă în ultimul timp, pentru că am stat mai mult prin grupa MICĂ. Când ne-am hotărât să participăm la Olimpiadele Comunicării tocmai se terminase Congresul şi eu, una, îmi doream o vacanţă presărată cu ceva mers la facultate, mult somn şi leneveală. Eu încă îmi doresc o vacanţă cu ceva mers la facultate, mult somn şi leneveală :) ), chiar dacă for the time being mi-ar trebui un West ca Westul lui Claire, din Heroes (da, am mai reuşit să mă uit şi eu la un episod nou :) ) ), care să mă smulgă din tot ce fac şi să mă aducă înapoi după ce mi-am făcut norma de somn şi leneveală. Şi prezenţele la seminarii:)). Totul cu Drops of Jupiter pe fundal, daca se poate.

However, perioada asta a fost plină de oameni noi, oameni tari şi lecţii primite de la ei. Primul client real din viaţa mea e o bancă, căruia trebuie să-i facem o campanie de PR pentru promovarea unui card de credit. În plină criză! Şi cât m-am rugat..orice,orice… numai bancă să nu fie!!! Lecţia 1: De ce ţi-e frică nu scapi, aşa că un început ar fi…să nu-ţi mai fie frică de nimic.

Easier said than done. Cum să nu-ţi fie frică, când trec ore întregi de lucrat în echipă fără să fi lucrat, de fapt, nimic? Cum să nu-ţi fie frică, când nimic nu se leagă, nimic nu pare idee bună, nimic nu rezistă despicatului firului în multipli de 4? Lecţia 2: Reality IS perception. (Bine că ne-a amintit Corneliu Cojocaru asta.) Încearcă, pentru o clipă, să vezi lucrurile aşa cum ţi-ai dori să le faci, şi nu cum nu reuşeşti să le faci. Şi ceva deja o să înceapă să se mişte.

Când eram (mult mai) mică şi îmi manifestam viitoarea pasiune pentru bijuterii printr-o impresionantă colecţie de accesorii de plastic, voiam să le port pe toate deodată. Erau toate frumoase, erau toate ale mele, voiam să fie clar pentru toată lumea. Mama se uita la mine până rămîneam cu un singur ceva din toate plasticele. Îmi spunea că simplitatea este cea mai elegantă. Lecţia 3: Less is more. Când vrei să îngrămădeşti toate ideile într-o chestie, doar pentru că te-ai ataşat, cumva, de ele, e ca şi cum ai fi iar mică şi ţi-ai purta toate bijuteriile de plastic în acelaşi timp.

Azi m-am bucurat cu adevărat şi cu totul că primul meu client real e BCR.

2 Răspunsuri to this post.

  1. cred că m-ai învăţat ceva cu analogia asta sugestivă; am să fiu atentă de acu încolo să nu mă mai înzorzonez cu prea mulţi cercei, brăţări, inele şi agrafe la fel cum îmi voi peria şi obositoarea mea lucrare de licenţă de prea multe idei paralele şi toate frumoase şi ispititoare…mulţam!

    Răspunde

  2. Posted by busybeingfabulous on mai 16, 2009 at 7:54 pm

    :) ) La tine intotdeauna se asorteaza cerceii, bratarile si agrafele, deci sa spunem ca asorteul:p te absolva de orice vina ‘cantitativa’. Spor si inspiratie la licenta! Mi-e dor de tine…

    Răspunde

Răspunde la acest articol