Baghetei mele

Imi plac metaforele. Mult. Foarte mult. Bine, sunt dependenta de metafore. In tot ce vorbesc, in tot ce scriu si in tot ce fac se ascunde cate una. E grav cand apar metafore in ceea ce gandesc, adica un fel de metafore al caror sens nu-l stiu nici eu. Paranteza: pentru aceste situatii, cand eu devin un mister pana si pentru mine insami, cand nu mai reusesc sa-mi descrifrez propriile metafore din si mai propriile ganduri, Cineva mi-a facut cadou o metafora (la asta nu va asteptati, nu?). Se numeste ‘carusel’ metafora. Se numeste El Cineva. Gata paranteza.

Nu e de mirare ca imi plac metaforele. Sa dam vina pe specie, ca-i cel mai la indemana…si sa spunem ca femeile au nevoie de metafore pentru ca, spre deosebire de barbati, folosesc foarte multe eufemisme. Sa dam vina pe cine-i, de fapt, de vina si sa spunem ca excesul de metafore e doar un fel de-a fi din felul meu de-a fi …complicata. Si gata cu datul vina.

Mi-e frig in talpi, mi-e frig in palme

Si-acum, cand toata lumea doarme,

Imi intreb peretii de tot ce ii doare.

Sunt inca treaza.

Langa mine sta, oare, vreun inger de paza?

Inc-o-ntrebare si-adorm, le-am promis…

Oare-o fi cald la el in vis?

Imi plac metaforele. Cand eram mica, scriam poezii. Acum le folosesc cand vreau sa ma fac mai bine inteleasa. Reusesc de foarte multe ori sa ma fac mai bine neinteleasa. Totusi, mie imi plac metaforele.

Eu sunt magicianul meu si pot sa fac ce vreau din viata mea. Pot s-o tranform in cea mai frumoasa metafora. Sau pot sa imi dau seama ca am folosit atat de des cuvantul ‘metafora’, incat incep sa simt nevoia de-a gasi o metafora pentru ‘metafora’. Sau nu. Bottom line ’sau’: Sau pot sa-i multumesc baghetei mele pentru ca mi-a amintit atat de mult de mine, de-o mine de care uitasem putin, pentru ca m-a facut sa rascolesc un sertar plin cu hartii ca sa gasesc o poezie de-a mea, pentru ca iar am primit cadou o metafora si nici nu stie ea ce mult imi plac mie metaforele…

[Multumesc, 'Nuc! Tu esti bagheta mea...]