Alex. E pe usa dormitorului meu de la Petrosani, in banca mea din liceu, pe scandurile patutzului supraetajat de pe vremuri, pe prima pagina a cartilor cumparate de mine, prin cateva colturi de cursuri plictisitoare. Numele asta e atat de eu , incat ma simt direct vizata cand il vad/aud. Bine, bine, sunt atat de self-centered incat nu ma pot abtine sa nu ma simt direct vizata, chiar daca nu sunt )
A fost ca un gadilici pe buricul buricului lumii cand am vazut condimente Alex, tiruri pe care scria Alex numaistiuce (restul nu mai conteaza, oricum ) ), Pensiunea Alex din Horezu, Alex Entertainment, aso. Astazi am citit un articol dintr-un post al Mirunei si am retinut … esentialul . Retineti-l si voi, macar ca notiune, macar de pe blogul meu, macar ca are (ceva de) Alex in el.
Alexithymia – a term coined by psychotherapist Peter Sifneos in 1973 to describe a state of deficiency in understanding, processing, or describing emotions. (zice Wikipedia) Articolul zice, mai simplu, ca este incapacitatea de a-ti exprima sau descrie emotiile.
Va las cu o melodie; it may not make sense to you, but it does to me. NewKidinTown a fost primul meu nick in era mIRC, Eagles prima formatie careia i-am stiut toate piesele si careia i-am invatat majoritatea versurilor (poate si pentru ca tati ii asculta obsesiv de cand eram mica), iar melodia asta m-a ajutat sa plang intr-o vreme…alexithymica.
Medalia de aur, pentru cea mai reusita si rabdatoare iesire din parcare, din n patrat miscari, unde n apartine multimii numerelor naturale mai mari decat 15 000, se acorda lui…
Ah…am furat medalia asta in graba, de-aia nu-i prea stralucita.
Am merita un reality show pe care să-l cheme 106, din care să vadă tot norodul ce condiţii vitrege pentru învăţat în sesiune avem noi, care locuim în Capătul Lumii, etajul 2, apartamentul 106. Condiţiile astea se numesc a ne avea una pe cealaltă şi fericirea de a mai scrie şi eu pe blog se datorează faptului că, dată ploaia de afară, fetele au adormit şi m-au lăsat singură în cameră, să învăţ liniştită. Aşa că zic repede ce-am de zis, până nu se trezesc moanstrele:))
Au făcut ăştia de la Nescafe o campanie foarte tare. E Nescafe 3 in 1 si sunt 3 sarcini pe care le ai de indeplinit in 3 saptamani (1-21 iunie). Omoară plictiseala e un call to action cu o miză destul de incitantă: vezi taskul, e destul de challenging incât să-ţi pui capul să-l îndeplineşti, iar asta presupune să te filmezi doing stuff, uploadezi pe site clipul şi îţi pui prietenii să te voteze (şi iaca aşa se generează word of mouth). De câştigi, ţi se dă un look de star (whatever that means) apari pe MTV şi faze. Vă mai uitaţi voi la ei dacă aveţi chef (mie îmi place şi site-ul lor, dar ca o nepricepută ce mă aflu, s-ar putea să fiu uşor impresionabilă de orice se mişcă şi taie one click away). Până una-alta, vă las cu invitaţia la taskul 3, care mi se pare cel mai tare. Are potenţial de viral; sunt tare curioasă cum o să evolueze campania asta.
‘According to aerodynamic engineers, the wings of the bumblebee are too weak and the body is too heavy for the insect to fly. But the bumblebees don’t know this, and so they fly anyway.’
Deal&Kennedy – Corporate Cultures (Chapter 3 – Heroes: The Corporate Right Stuff)
Întotdeauna mi s-a părut foarte interesant modul în care se nasc cuvintele. Se deschide o întreagă lume în faţa ta când citeşti un studiu etimologic. De la un simplu cuvânt se ajunge la insight-uri politice, economice, sau chiar antropologice, ceea ce e de-a dreptul fascinant. Un cuvânt, un singur cuvânt, care să te introducă într-o perioadă istorică, un cuvânt prin care poţi trage cu ochiul la stilul de viaţă al unor oameni de demult…
Într-un articol foarte interesant despre sex în Evul Mediu, pe care vi-l recomand în întregime, am găsit etimologia cuvântului dildo. Ca să vedeţi de unde a pornit totul…
The word dildo was not actually used until the Renaissance period, according to the Oxford English Dictionary, but one fanciful explanation of its origin was a small elongated loaf of bread flavored with dill, thus “dilldough.”
Adicătelea, un fel de baton din pâine condimentat cu mărar. Şi cum mergeau, dragele de ele, la dildo shoppping:P. Oare după ce criterii şi le alegeau?
N-am prea fost ocupatăsăfiufabuloasă în ultimul timp, pentru că am stat mai mult prin grupa MICĂ. Când ne-am hotărât să participăm la Olimpiadele Comunicării tocmai se terminase Congresul şi eu, una, îmi doream o vacanţă presărată cu ceva mers la facultate, mult somn şi leneveală. Eu încă îmi doresc o vacanţă cu ceva mers la facultate, mult somn şi leneveală ), chiar dacă for the time being mi-ar trebui un West ca Westul lui Claire, din Heroes (da, am mai reuşit să mă uit şi eu la un episod nou ) ), care să mă smulgă din tot ce fac şi să mă aducă înapoi după ce mi-am făcut norma de somn şi leneveală. Şi prezenţele la seminarii:)). Totul cu Drops of Jupiter pe fundal, daca se poate.
However, perioada asta a fost plină de oameni noi, oameni tari şi lecţii primite de la ei. Primul client real din viaţa mea e o bancă, căruia trebuie să-i facem o campanie de PR pentru promovarea unui card de credit. În plină criză! Şi cât m-am rugat..orice,orice… numai bancă să nu fie!!! Lecţia 1: De ce ţi-e frică nu scapi, aşa că un început ar fi…să nu-ţi mai fie frică de nimic.
Easier said than done. Cum să nu-ţi fie frică, când trec ore întregi de lucrat în echipă fără să fi lucrat, de fapt, nimic? Cum să nu-ţi fie frică, când nimic nu se leagă, nimic nu pare idee bună, nimic nu rezistă despicatului firului în multipli de 4? Lecţia 2: Reality IS perception. (Bine că ne-a amintit Corneliu Cojocaru asta.) Încearcă, pentru o clipă, să vezi lucrurile aşa cum ţi-ai dori să le faci, şi nu cum nu reuşeşti să le faci. Şi ceva deja o să înceapă să se mişte.
Când eram (mult mai) mică şi îmi manifestam viitoarea pasiune pentru bijuterii printr-o impresionantă colecţie de accesorii de plastic, voiam să le port pe toate deodată. Erau toate frumoase, erau toate ale mele, voiam să fie clar pentru toată lumea. Mama se uita la mine până rămîneam cu un singur ceva din toate plasticele. Îmi spunea că simplitatea este cea mai elegantă. Lecţia 3: Less is more. Când vrei să îngrămădeşti toate ideile într-o chestie, doar pentru că te-ai ataşat, cumva, de ele, e ca şi cum ai fi iar mică şi ţi-ai purta toate bijuteriile de plastic în acelaşi timp.
Azi m-am bucurat cu adevărat şi cu totul că primul meu client real e BCR.
E un prim pas dintr-o cercetare pe care o face Andrei si o curiozitate de-a mea… O sa-ti multumesc frumos daca imi raspunzi la intrebarea asta: Ce inghetata preferi?(answers)
5 luni din viaţa noastră, trecute în 3 zile. 3 zile care păreau să nu se mai termine, e drept, dar tot 3 zile rămân. Creşte inima în noi când citim evaluările din partea invitaţilor, când Şerban Ciuşcă spune jos pălăria pentru organizare, când toţi oamenii ăştia tari cu care am avut de-atâtea ori emoţii, vorbind la telefon, spun că nu au văzut nicio diferenţă între evenimentul organizat de noi şi altele, organizate de profesionişti. Noi am văzut:)) …but hey, nu s-a văzut.
La sfârşit de eveniment în care mi-am lăsat juma’ de suflet, mi-e dor de toate mail-urile şi mapele şi telefoanele şi crizele şi greşelile şi şedinţele şi listele de to do şi de senzaţia că fac ceva în care cred. Şi mi-e dor de echipă şi de râs şi de mâncat împreună şi de bucurat şi-njurat împreună şi cumpărături şi Mona m-a învăţat să fac peşte la cuptor şi de glume de şantier şi bricheta şi eu nu înjur şi cafea şi dimineaţa la sediu şi mai e o saptămână şi …s-a dus.
Şi de râsul de după eveniment, citind nişte fişe de evaluare, în care minusurile evenimentului sunt:
normarea defectuoasă a produselor de panificaţie
gestionarea necorespunzătoare a pauzelor din punct de vedere culinar
(câtă delicateţe îţi trebuie să spui mâncare puţină ) )
arestarea lui Becali şi vremea de afară
(se rezolvă, la anu’ o să ne asigurăm să nu se mai repete o asemenea greşeală..)
Şi se luptară, se luptară, zi de vară până-n seară… Făt Frumos Corporativ cu Zmeul efeminat care-şi alesese ca nume de scenă Criza Economică. Bugetele scădeau într-o zi cât altele în zece, moneda europeană înghiţea, hulpavă, haite de lei slăbănogi, iar Făt Frumos dădea în fiecare zi o nouă gaură curelei care se strângea, parcă, de la sine. După fiecare zi de înfruntat Zmeul-Criză, eroul nostru intră pe lumeaincriza.ro să-şi citească răvaşul şi suspină amarnic. Răvaşul grăia cele mai sumbre previziuni economice pe care le auzise vreodată.
Slăbit şi deznădăjuit, Făt Frumos Corporativ convocă Sfatul Înţelepţilor: Bătrânul Marketing, Prea Înţeleptul PR si Child Prodigy Advertising (desi in plină tendinţă de întoarcere la limba română, Advertising refuzase titulatura de copil minune, ne prefacem că nu ştim exact de ce). Le ceru să străbată pământu-n lung şi marea-n lat şi să-i aducă negreşit Apa Vieţii. Auzise că i-ar putea da puteri noi, care să-l ajute în lupta cu Zmeul-Criză.
Zilele treceau în zbor şi leacul întârzia să apară. Dar iată că într-o zi, plimbându-se prin grădina împărătească, Făt Frumos Corporativ zări, printre flori de liliac, o făptură de o frumuseţe neînchipuită. Curios cum nu se poate, îi intrebă pe înţelepţi cine era. Toţi trei răspunseră într-un glas că fata se numea Media Digitală. Child Prodigy Advertising începu să-i povesteacă de campaniile online pe care îl ajutase să le facă, Bătrânul Marketing recunoscu şi el că parcă a întinerit de când a cunoscut-o. Se apucă să-i împărtăşească cum fata îl învăţase regula celor trei C (caută, compară, cumpără), dar nici nu deschise bine gura, că Prea Înţeleptul PR îl luă deoparte şi-i spuse: Măria Ta, Apa Vieţii e chiar sub ochii tăi. Cere-i mâna Mediei Digitale şi vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi.
)
. Retineti-l si voi, macar ca notiune, macar de pe blogul meu, macar ca are (ceva de) Alex in el. 
.
comentarii recente